MIZERIA - muma sobolanilor


Un nou atac feroce al Guzganilor cafenii zguduie templul fotbalului si da cu fair-playul de pamint. Onoarea si buna credinta a Trezirii au fost inecate intr-o avalansa de minciuni sfruntate si dezinformari. Acuze grave de cenzura si ingradire a liberei exprimari asalteaza Clubul nostru, intr-o zvicnire disperata a sobolanilor, ramasi, in pragul iernii, fara grauntze si, mai ales, (bravo Trezirea!) fara goluri. Strigatele inflacarate si denigratoare referitoare la mesajul cenzurat, sint, in fapt, plapinde chitzcaieli mincinoase. Este evident din raportul de monitorizare al clubului nostru, ca mesajul Guzganilor maronii a fost gazduit cu maxima transparenta de trustul media al Trezirii:





Asa ca sintem linistiti, stam cu fruntea sus. In schimb, o apasatoare mihnire ne incearca la gindul ca oameni minunati, ca Bobert Petard, larry flint, cheloo sau baruki banakami, saraca, au fost amagiti si inlantuiti de mrejele minciunii guzganesti. E de inteles, guzganii sint cunoscuti pentru sucirea mintilor, chiar si a celor bine intentionate. Dar va sfatuim sa nu disperati, speranta exista. Va asteptam cu drag in Spa-ul Trezirii, la un ceai de sunatoare si o schema tactica.
Acolo, va puteti consulta si cu specialistul nostru, Doctorul Rieux, care de curind a rezolvat problema Guzganilor cenusii pe meleagurile lui soare-apune. Aseara, pe cind studiam noile tendinte in atacul coordonat-invaluit in formula 3-3-1-goool, ne povestea din experienta sa in lupta dirza cu guzganii:

"Numarul rozatorilor strinsi mergea crescind si in fiecare dimineata recolta era mai abundenta. Din a patra zi, sobolanii incepura sa iasa si sa moara in grupuri. De prin cotloane, de prin subsoluri, de prin pivnite, de prin gurile de canal, urcau in lungi siruri care se impleticeau, se clatinau la lumina, se rasuceau pe loc si mureau aproape de oameni. Noaptea, in culoare sau pe ulite se auzea distinct micul lor chitcait de agonie. Dimineata in mahalale, erau gasiti intinsi, cu o mica floare de singe pe botul lor ascutit, unii umflati si putreziti, altii tepeni si cu mustatile inca zbirlite. Ii gaseai chiar si in oras in mici gramezi, pe paliere sau in curti. Veneau de asemenea uneori sa moara izolat in holurile administrative, in curtile de recreatie ale scolilor, pe terasele cafenelelor. […] S-ar fi zis ca pamintul insusi in care erau infipte casele noastre se curata de incarcatura sa de secretii, ca lasa sa se urce la suprafata buboaiele si coptura care, pina atunci, il macinau pe dinauntru.”

Asa ca, spunem din nou, fruntea sus! Si sa ne bucuram cind traim, zi de zi, Trezirea! Ulttima!